SEMNIFICAȚIA „DEZGHEȚULUI HRUȘCIOVIST” PENTRU ISTORIA ȘTIINȚEI ETNOLOGICE DIN RSSM*

Dezghețul hrușciovist” în URSS include perioada de la mijlocul anilor 50 până la mijlocul anilor 60 ai secolului al XX-lea și s-a manifestat prin diminuarea dictaturii sovietice, inclusiv prin slăbirea cenzurii. Se părea că și în republicile unionale se crease premisele necesare pentru investigarea obiectivă a unor probleme de ordin istoric. Dar „dezghețul” a fost destul de superficial. În RSSM au fost publicate operele scriitorilor din secolul al XIX-lea (G. Asachi, C. Stamati, C. Negruzzi, V. Alecsandri, Al. Russo, M. Kogălniceanu, M. Eminescu etc.), dar cu precizarea că este vorba de scriitorii clasici moldoveni. Actualmente este acceptată ideea că în anii 50 moldoveni erau considerate acele persoane, care au fost născute în Moldova, până la Unirea din 1859, dar în 1960, în categoria acestora a fost inclus și G. Ibrăileanu, apreciat drept eminent critic literar moldovean, cu toate că acesta era născut la 23 mai 1871, în România. În anul 1958 a fost organizat Institutul de istorie, care avea în componența sa și sectorul de arheologie și etnografie. Problema etnogenezei „poporului moldovenesc” urma să fie studiată de către arheologi și etnografi, care, de asemenea, trebuiau să investigheze culturile slave timpurii și vechi rusești de pe teritoriul Moldovei. Termenul român, sintagma limba românească, erau evitate aproape totalmente. Într-un articol consacrat mitropolitului Varlaam se afirma că el a tipărit prima carte în „limba moldovenească”, cu toate că în originalul cărții tipărite este scris limba românească, titlul cărții este prezentat de autor drept Carte de învățătură, în pofida faptului că lucrarea se numește Carte românească de învățătură. Sugestiv este un articol consacrat înființării presei moldovenești prin fondarea de către Gh. Asachi în anul 1829 a Albinei românești. Autorul s-a oprit asupra termenului Albina, invocând o influență rusească, fiindcă și în Rusia au apărut periodice în care figura termenul Albina (пчела), dar termenul românească a rămas neexplicat. Această neglijare a atras atenția unor specialiști din Moscova, care acuzau autorii din RSSM că neglijau cuvântul român în studiile lor și chiar recurgeau la șiretlicul de a înlocui unele noțiuni cu altele, adică substituirea termenului român cu sintagma „popor moldovenesc”. Observațiile autorului sovietic erau absolut corecte, dar în RSSM, unde se lucra intens asupra „demonstrării” existenței „poporului moldovenesc”, deosebit de poporul român, ele nu aveau sorți de izbândă. În această problemă, „dezghețul hrușciovist” era totalmente limitat – specialiștii din RSSM trebuiau să „demonstreze” cu orice preț existența „poporului moldovenesc” și a „limbii moldovenești”, deosebite de poporul român și limba română. DOI: https://doi.org/10.59295/sum4(174)2023_0